Ultimul despre politica

Blogul asta ar trebui sa fie despre experienta mea in manageruirea unei companii de digital. Din pacate insa, sunt lucruri de alta natura care ma enerveaza mai tare   si pe care nu pot sa le scriu pe twitter din lipsa de spatiu. Asadar,  acest post este o insemnare despre Theodor Stolojan, probabil una din miile care se vor produce, insa cred ca e bine ca toata lumea care are ceva de zis sa zica, din simplul motiv ca, poate asa, isi da seama si mofturosul domn Stolojan ca fitzele sale afecteaza o pe mai multi decat colegii dansului de partid.

Bref, ma enerveaza Stolojan de mor pentru ca e un nehotarat plangacios si capricios, pentru ca se comporta ca o pitzipoanca jignita care isi ia posetutza si pleaca de fiecare data cand nu i se fac toate fitzele, pentru ca la 100 de ani sau cat are dansul nu are maturitatea – nu politica ci umana, sa isi dea seama ca deciziile sale nu sunt numai personale si visceral absurde ci impovareaza o natiune intreaga. Ma enerveaza labilitatea tehnocratului care stie numai sa pritoceasca cifre dar cand vine vorba sa isi asume raspunderi se scapa in pantaloni. Ma irita usurinta cu care trece cu vederea increderea pe care, cretionoid, noi ne-o pusesem in dansul, totul pentru ca nu i s-au dat din prima jucariile favorite. Ma intristeaza limitarea cu care are impresia ca toate ar trebui sa ii se aduca pe tava pentru ca el e destept. Si ma deprima complet gandul ca s-ar putea foarte bine ca maretul Stolojan sa nu fie decat un plangacios mofturos si pueril.

Context in care, ma bucura ca s-a dat la fund din nou ca poate am scapat la mustata de ceva si mai rau. Sa ne fie invatatura de minte.