Cum stiu ca industria “digital com” in Romania e o gluma

Simplu. Pentru ca nu se fac pitchuri. Eu am vazut o singura chemare la pitch – incredibil de bine scrisa, insa trimisa printre altii si unei companii de branding. In general agentiile de interactive sunt “numite” pe principii curioase cum ar fi:

- stiu de ei din piata

- sunt amic cu unul dintre owneri

- nu stiu cum am ajuns la ei dar erau aici cand am venit eu in companie

- i-a recomandat seful de la IT

Ma uit cu jind la articolele din Campaign (nu al nostru, care parca nici nu mai exista, cel englezesc care minimal nu s-a transformat intr-un tabloid de industrie) si ma intreb cum o fi sa existe “digital account reviews”, “major digital strategy overhaul” si mai ales “account digital strategy assigned to…”. Si tot astept sa vina o invitatie la un pitch, scrisa de cineva care nu cauta de fapt un site.

Operationale

Foarte putine de scris in ultima vreme pentru ca e sfarsit de an si toate energiile sunt focusate catre finalizarea planurilor de afaceri si mai toata lumea traieste sub spectrul nesigurantei primului trimestru din 2009.

Recent am avut o conversatie cu brand managerul unui important brand extern prezent si in Romania care mi-a confirmat temerile legate de pozitia companiilor romanesti fata de Internet. Intrebat fiind de budget cuts pentru prima perioada anului, omul a recunoscut senin ca se taie toate neesentialele, in speta orice medii noi sau inovative, oamenii intorcandu-se catre cele cunoscute si experimentate. Cum mai ziceam in repetate randuri, nimeni nu spune sa inlocuiesti TV-ul cu Internetul insa e cumva anapoda ca un mediu care ramane low investment din cauza maleabilitatii sale sa fie ignorat.

Sau sunt eu subiectiva

Am castigat la RoNewMedia

Dupa un post pe care unii l-au simtit defensiv m-am bucurat sa aflu ca am luat niste premii la RoWebDesign mai ales ca am vazut cu cat entuziasm au fost primite si de clienti.

Mi-e neclar in continuare cum e faza cu festivalurile in online. Cineva – cred ca Iulian, scria ca la Internetics nu s-au mai “bagat” agentii cu track record bun si am regasit numele lor la RoWebDesign, asa ca poate n-o fi fost o idee tocmai proasta. Ma bucur mai ales de Sugus care, in ciuda numelui mai putin inspirat – chill people, e vina unui avocat englez care habar n-are cum suna in romana, a fost un proiect ff reusit.

Digital life

Acum ceva vreme citeam un articol (nu mai gasesc linkul dar probabil e in Wired sau boingboing) care vorbea despre analfabetism in viitor si cum asta va insemna sa nu stii sa scrii cod. Astazi am customizat pentru o client un blog in WP si mi-am dat seama ca, indiferent de cat de prietenoase sunt CMS-urile acestor platforme, (si BTW in continuare cred ca Blogger e mai friendly decat WP, ceea pe pentru mine inseamna automat mai bun) ca sa faca ceea ce vrei tu sa faca trebuie sa stii sa modifici cod. Acum suntem inca, dupa cum spunea articolul, in epoca scribilor egipteni cand programatorii ne controleaza abilitatea de a ne exprima. In viitori, cu totii vom putea sa cream content scriind cod, sau vom fi analfabeti, prin consecinta, indezirabili.

O alta chestie care m-a facut sa inteleg cat de “digitala” este viata pe care am inceput sa o ducem este ca mi-am luat numere de masina speciale –> un acronim al ID-ului meu de messenger [also, pe cartile de vizita de la MRM am decis sa ne scriem si ID-urile de mess, pentru ca am calculat ca 70% din feedback de la client il putem lua mai usor asa]

Inainte de weekend

Multe lucruri s-au intamplat

- am fost la webstock si am twitter-it live si am scris pe blogul in engleza cateva insemnari. Le gasiti aici

- MRM nu a castigat premiul la campanii blogging, premiu care a mers, as zice eu meritat, la prima campanie EVER facuta pe bloguri anume cea ptr Audi generatia 4.

- am gasit un loc cu un meniu excelent de peste, loc denumit mai degraba contra asteptarilor Mama Leone (nota 10 si pentru chelnerii de la Mama Leone care sunt peste 40, mustaciosi si simpatici, merg si astazi pentru a doua tura de bunatati pescaresti); pe partea cealalta, desi au cel mai delicios desert din Bucuresti – moelleux cu inghetata- French Bakery Restaurant au cea mai proasta servire, o echipa de chelneri neatenti, nepoliticosi si pur si simplu nepregatiti ptr taskul de chelneri intr-un restaurant de calitate.

- Electrica SA incepe sa miste: astazi pentru prima oara citirea contorului s-a facut, nu ca de obicei intre 11 si 17 in timpul saptamanii, ci intre 10 si 12 in weekend iar daca nu erai acasa puteai sa dai un telefon si sa lasi contorul la un operator.

Cand ma dezmeticesc am cateva notite de la Webstock.

MRM online

Dupa experimentul Twitter, de cateva zile am redat in folosinta si blogul MRM. Il gasiti aici. Ideile din spatele lui sunt simple:

- design “moveable” – in fiecare luna un alt inside designer are sansa sa il customizeze asa ca nu prea va arata la fel (sper eu)

- incentivare pentru posturi legate de ce facem sau ce ne intereseaza

- exista un moderator / editor de posturi

- orice comment-uri sunt binevenite

- o lista scurta dar clara de reguli (very much ca si cele pentru Twitter)

Pana acum merge destul de okay mai ales ca am avut multe “activitati” interne.  Intre timp evaluam nevoia unui site care, dupa cam am vazut, pare a fi piatra de capatai a oricarei agentii digitale.

Cum evaluez “premiile”

Anul acesta am inscris cateva lucrari de la MRM la trei competitii home-based: Internetics, Webstock si RoNewMedia. Alegerea nu a fost fara controverse, atat in interior cat si in capul meu, pentru ca dintr-o piata in care pana acum legea era facuta de un singur festival, ne-am trezit intr-una unde “festivalurile” se inmultesc pe zi ce trece si eu, newcomer, a trebuit sa decid rational. Argumentele contra inscrierii la 3 erau multe: pare disperat, vrem sa luam ceva cu orice pret, juriul nu e serios acolo, vrem sa ne evalueze numai unii sau altii etc etc.

In principiu, parerea mea despre premii e destul de cunoscuta – inscriem numai ce a dat rezultate bune, conform asteptarilor noastre si poate functiona ca un studiu de caz. In Internet, ca piata emergenta in Romania, studiul de caz, i.e. eficienta dovedita, este important pentru educarea clientilor despre valoarea Internetului. Folosim aceste studii de caz ca sa invatam si intern. Din aceste motive am ales Internetics si Webstock. Internetics este deja veteranul pietei si, desi sunt convinsa ca mai e mult de lucru la stabilirea unor standarde de evaluare a proiectelor, cred ca piata are nevoie de un “for” de evaluare cu bunele si relele sale. Webstock, desi chiar mai lacunar la partea de evaluare, mi-a inspirat incredere pentru ca stiu oamenii din spatele eventului si sunt toti profesionisti. In plus, am simtit ca nu avem doua “festivaluri” concurente pentru ca Internetics este foarte mult despre eficienta in comunicare, iar Webstock imi pare mult mai mult centrat pe eficienta in aspectul “social” si antrepreneurial al Internetului. Un award pe eficienta si unui pe “social merits” imi ajuta expertiza in doua directii.

RoNewMedia a fost o alegere de Resurse Umane: fiind un festival centrat pe design, l-am antamat ca un stimulent pentru art directorii nostri. Recunoasterea muncii lor si expunerea la munca altora – pe partea de design – este un aspect important in dezvoltarea lor ca profesionisti.

So there you have it, am decis pentru toate trei. Nu pentru ca vreau orice premiu, ci pentru ca fiecare dintre ele “recompenseaza” altceva (sau cel putin asa vad eu). Fiecare va ajuta sa realizam altceva in interiorul companiei. Practic sunt tooluri de dezvoltare.

Marketingul ca merele din hol

Nu mai este un secret pentru nimeni ca bugetele marilor branduri au fost drastic taiate la inceputul acestei toamne [multa lume a sarit in carca celor de la Coca Cola la auzul vestii, prost interpretate, ca ar fi taiat bugetul de Internet]. Nimeni nu pare insa sa fii observat ca mai toate multinationalele si-au taiat bugetele in aceasta perioada din motive foarte simple: chiar inaintea caderii financiare de pe bursele americane, Romania era victima sigura a oricari mici anomalii internationale. De ce? Coneva imi explica cum ca in perioade de instabilitate globala, toata lumea isi consolideaza pozitiile cheie, isi retrage banii din zonele de new ventures si se “cuibareste” in home base. Noi suntem, probabil alaturi de Bulgaria si ceva tari din Africa, zona de “would be nice”: adicatelea daca ies ceva bani de acolo, bine, daca nu asta e, ne impachetam jucariile si ne intoarcem acasa.

Lucrul asta se vede mai ales in faptul ca, de indata ce apar semne ca nu iese planul de afaceri, prima solutie e aceea de a taia din bugetul de marketing, cea mai non-committal investitie a unei companii. Nu exista alt loc de recuperare decat din reclama ptr ca evident, reclama e singurul lucru de care te poti lipsi. Cam cum imi povestea, cu alean, una dintre fetele care ne face noua curat, ca pe vremea cand firmei incepuse sa nu ii mai mearga asa de bine, seful de atunci a decis sa nu mai cumpere mere ptr angajati [mere oferite ca un mini-perk].

Cam asa si cu marketingul: cum vine criza, cum, harsht, taiem bugetul de marketing. Mie mi se pare insa un gest incredibil de patetic sa tai cei 1% pentru marketing [sa fim oameni seriosi, ce companie investeste mai mult in comunicare in tara asta] ca sa mai reduci din pierderi. Daca pierderile sunt mari, 1% n-o sa faca mare diferenta si risti ca pe termen mediu sa ai ceva probleme de vizibilitate iar pe termen lung sa cheltuiesti chiar mai mult. Daca pierderile sunt mici, in loc sa iti acoperi fundul fata de sefii din afara mai bine tii cu dintii de bugetul ala, planifici mai bine semestrul viitor si recuperezi.

Marketingul in situatii de criza, ca si managementul de criza, nu ar trebui sa fie despre taiat costuri la non essentials – in cazul de fata mere , ci despre regandire strategie, reorientare costuri etc.

Prima prezentare ca MD

Astazi am avut prima prezentare cu echipa MRM si m-am bucurat enorm pentru ca totul s-a petrecut excelent. Au iesit idei foarte tari la brainstorming, am lucrat in echipa la pregatirea documentului, am compilat varianta finala si toata lumea a ajutat sa o finisam, iar la client ne-am “rodat” si cred ca i-am cam lasat cu gura cascata. Probabil insa cel mai misto moment a fost cand ne intorceam toti catre agentie si, in timp ce eu vorbeam la telefon, in spate ii auzeam discutand entuziasti despre ce se intamplase.

Thanks you guys

Photo via