Mi-e jena sa spun asta insa pana duminica la orele 21 am fost mereu pe punctul sa… N-am votat pentru ca am luat in serios denumirea de uninominal a acestui scrutin si m-am gandit ca e bine sa votez persoane si nu partide [evident pentru ca nici la partide nu imi este foarte clar pe cine ar trebui sa mai vote]. Mi-am petrecut inceputul de weekend incercand sa ma informez despre PERSOANELE pe care ar trebui sa le votez. N-am reusit, cu toata bunavointa de a verifica pe Internet, de a cauta platforme si pliante in cutia postala sau chiar in cutia de reciclare a SPAM-ului printat. Acum imi pare rau acum pentru ca am interpretat prea purist scopul acestui prim exercitiu si nu mi-am dat seama ca, de fapt, uninominal sau nu, scrutinul putea fi folosit pentru a exprima o optiune ideologica. Dreapta sau stanga. Bref, sunt o vaca oribila.
Pentru ca mi-e foarte clar ca stanga nu mai are sanse, sau nu ar trebui sa ii se mai ofere sanse in tara asta daca nu vrem sa petrecem si urmatorii 20 de ani muncind pentru pensiile altora. Dar tot nu m-am dus sa votez cu un PDL-ist sau PNL-ist oarecare. Si mai imi pare rau pentru ca, asa cum zicea un amic la un pahar de vin duminica, am pierdut – dupa trei ani basescieni, infrigurarea cu care ne-am dus la vot acum ceva vreme ca sa nu mai vedem moaca teribila a lui Nastase la televizor. Si nu m-am dus la vot.
Imi mai pare rau pentru ca e posibil ca prea-mandrul CPTariceanu sa nu depaseasca picioarele in derriere primite de la Basescu in tot acest timp si sa nu achieseze la o coalitie care sa le ofere majoritate in cele doua camere. Si imi mai pare rau pentru ca, pentru prima oara in ultimii 10 ani, nu mai pot sa dispretuiesc America pentru ca a votat cu un dobitoc. La noi e la fel.
Pe de alta parte, invat din nou ce inseamna calitatea unui om citindu-l pe Tolontan aici, si nu pot decat sa ii dau dreptate si sa sper ca, in ciuda starii de ‘neterminare’ in care se gaseste tara asta, vom avea tupeul sa o dam inainte cu liberalismul si sa nu facem ‘hais” din nou, dupa cativa ani de ‘cea’.
